EXPLOATAREA CARBUNELUI IN ROMANIA

Rezultati prin carbonizarea resturilor vegetale, carbunii erau cunoscuti in lume inca din antichitate, dar au capatat utilizari economice din secolul al XI-lea.

Pe teritoriul Romaniei primele exploatari carbonifere s-au facut in Banat prin deschiderea minelor de la Doman, Secul, Anina. La inceputul secolului al XIX-lea se deschid minele din bazinul Comanesti din Moldova, carbunii din aceasta regiune fiind folositi pentru alimentarea navelor din portul Galati si la primele mori cu aburi.

 Intre 1830 - 1836 intra in exploatare carbunii din apropiere de Brasov (Codlea si Vulcan), iar din 1839 cei din bazinul Baraolt ( la Capeni din anul 1872).

In 1840 incepe deschiderea minelor din bazinul Petrosani, mai intii la Lonea si in a doua jumatate a secolului al XIX-lea minele de carbune brun din bazinul Almasului (la Ticu si mai tirziu la Surduc), si tot pe atunci cele de ligniti din Subcarpatii Munteniei.

Cele mai noi zacaminte de carbune inferior, date in exploatare in bazinul lignitifer din nordul Olteniei, au intrat in productie intensa numai dupa anul 1956. Cea mai mare parte din rezervele de carbune, se afla localizate in sudul si vestul tarii. O linie ce trece pe la nord de Oradea, pe la Zalau si Cluj-Napoca, de acolo la Rovinari si Campulung-Muscel, delimiteaza bazinele, care dau peste 95% din productia de carbuni din Romania.

Bazinul Petrosani

            Principalele exploatari din bazinul Petrosani sint in parte de est: Lonea cu mai multe mine cu carbune brun spre huila, Petrila si Dilja cu huile necocsificabile. In partea central-nordica este exploatarea de la Aninoasa. Pe valea Jiului, la vest, se insiruie exploatarile cu huile de la Vulcan, Lupeni avind cele mai bune huile de gaz si Uricani de calitate mai slaba, dar care se cocsifica in mare parte.

            Intre anii 1966-1970 au fost puse in functiune minele Dilja, Paroseni si Livezeni.

            Bazinul Rovinari-Motru din Oltenia de nord cuprinde carbuni mult mai noi, majoritatea din dacian, din categoria lignitilor, cu o putere calorica mica. Zacamintul prezinta o mare extensiune intre marginea de nord a Podisului Getic, de la valea Luncavatului pina la cea a Motrului.

            Bazinul Baraolt 

            Primele exploatari dateaza din 1839. Datorita scufundarii inegale a fundamentului mezozoic, Depresiunea Baraolt apare divizata in mai multe cuvete secundare ale formatiunilor productive pliocene, care cuprind, in general, cinci strate de carbuni din categoria lignitilor. Exploatarile se fac in minele Capeni si Virghis.

            Inafara acestor bazine principale se mai adauga :

-         exploatarile de carbune brun din bazinul Comanesti-judetul Bacau, cu minele de la Comanesti, Asau, Darmanesti.

-         exploatarile de huile din Banat, cu minele de la Anina, Lupac.

-         exploatarile de carbune brun de pe valea Almasului-judetul Salaj, cu minele de la Surduc si Ticu.

-         alte citeva exploatari la Mesteacan linga Brad si Sinersig in Banat.

      Bazinul carbonifer detine in total 19 strate de carbuni, cuprinse in formatiunile dacianului si levantinului. Nu toate apar insa pretutindeni, prezentind anumite discontinuitati. De pilda, in partea estica, la Ursi, pe valea Cerisoara, doar 4 strate sint exploatate, avind grosimi pina la 2,4 metri, in cea de la Albeni, pe Gilort, trei strate au grosimi mai mari, pina la 6,5 metri.

      Principalele exploatari se afla intre Jiu si Motru, unde sint exploatabile 8-9 strate, cu grosimi ce depasesc 10 metri. Cele mai productive mine si cariere sint cele din bazinul Rovinari, pe valea Jiului, Tismana si cele din bazinul Motrului, in care predomina exploatarile in subteran: Leurda, Plostina, Horasti.

       In Subcarpatii sudici zacamintele de lignit se insira, cu discontinuitati, de la Ceptura, la est de Ploiesti, pina la Curtea de Arges. Exploatarile au inceput  pe alocuri, din ultima parte a secolului al XIX-lea. Stratele carbonifere din aceasta regiune sint exploatate in judetul Prahova, la Ceptura, la Filipestii de Padure, in judetul Dimbovita la Sotinga si Margineanca, si in judetul Arges la Schitu Golesti cu minele din imprejurimi: Berevoiesti, Godeni, Pescareasca, Poienari, Jugur.

       Productia de carbuni a Romaniei a prezentat cresteri deosebit de accentuate dupa cel de-al doilea razboi mondial, datorita deschiderii de noi mine si cariere si datorita metodelor noi de exploatare cu abataje pe front lung in subteran si in cariere la suprafata.   

resurse de carbuni si altii combustibili

Litosfera ofera o mare varietate de resurse naturale, care prezinta valoare economica deosebita. Litosfera se reprezinta la suprafata, printr-un relief foarte variat, apreciat ca suport al activitatii umane. Calitatile reliefului ca resursa naturala se refera la varietatea formelor minore si minore de relief , care au grade diferite de favorabilitate, pentru amplasarea de asezari si cai de comunicatie, pentru folosinta in agricultura. De asemenea altitudinea reliefului aduce diferentieri in gradul de propicitate a mediului, resimtite in peisaje si in prezenta sau absenta activitatilor umane.

Resursele de soluri, cu grade variate de fertilitate sunt reprezentate pe circa 51% din suprafata uscatului, ceea ce inseamna ca unui locuitor al Terrei ii revine numai 0,126 ha. Calitatea de baza - fertila confera solului valoare de resursa, care se exprima prin capacitatea de productie a terenului folosit pentru obtinerea de biomasa vegetala. Gradul de fertilitate al solului rezulta din contributia factorilor genetici, variabili de la o zona de clima la alta.

Cele mai rodnice, cu valoare economica ridicata, sunt:
Solurile fertile (mollisoluri, argiluvisoluri si soluri negre tropicale), repartizate pe circa 10% din intinderea continentelor populate.

Solurile mediu fertile (in America de Sun si Australia), acopera 1/3 din suprafata uscatului.Solurile slab fertile (spodosoluri, cambisoluri)reprezinta 8-9% di intinderea uscatului, dar acopera suprafete mari din America de Nord si Eurasia. Solurile nefertile (21,2% din intinderea uscatului) sunt forme de histosoluri si aridisoluri, pe mari suprafete din Australia, Africa, America de Nord si Eurasia.

Terenurile slab sau deloc solidificate (27,7%) formate din litosoluri montane (grohotisuri si stancarii), lacuri, zapezi, ghetari, in Eurasia, America de Nord si Antartica.

Resursele de substante minerale utile se diversifica dupa valorile lor economice:
-resurse energetice;
-resurse chimice;
-resurse metalurgice;
-materiale de constructii.

Resurse energetice. Toate domeniile de activitate folosesc energie. Acest fact explica importanta combustibililor fosili si a altor resurse, care au o distributi neuniforma in scoarta terestra.

Resursele de petrol si gaze naturale formeaza zacaminte a caror valoare economica este data de durata de exploatare. Cele mai multe zacaminte supergigantice se gasesc in bazinul Golfului Persic, si numai un sfert din numarul lor priveste Rusia si Kazahstan, S.U.A., Africa de Nord, China si Venezuela. Rezervele sigure de petrol sunt evaluate la circa 135 miliarde tone, ce ar asigura o durata de exploatare de 40 de ani. Cat priveste rezervele totale de gaze naturale sunt apreciate ca sunt 300 000 miliarde mł, care formeaza echivalentul a 100 000 miliarde tone si care ar asigura o durata de exploatare asemanatoare cu cea a petrolului.

Resursele de carbune se diferentiaza, calitativ, dupa compozitia data de natura resturilor organice, de modul de acumulare si de conditiile in care s-a produs transformarea acestor resturi vegetale. Explicatia este ca din masa vegetala a carei a insemnat circa 51% carbon, 6% hidrogen si 43% oxigen, pe masura transformarii in carbuni, s-au eliminat, in proportii varabile, oxigen si hidrogen; astfel carbunii superiori au o putere calorica mult mai mare, fiind mai carbonificati decat cei inferiori.

Rezervele mondiale sigure de carbune sun evaluate la 11 000 miliarde de tone, repartitia principalelor resurse fiind neuniforma, in sensul ca ponderea cea mai mare revine emisferei nordice, mai ales intre 35° si 60° latitudine.Dincolo de principalii combustibili fosiliferi, in categoria resurselor energetice negenerabile, mai intalnim sisturile bituminoase si nisipurile asfaltice.

Sisturile bituminoase (in Australia, Thailanda, S.U.A. - 50%, Brazilia, China, Rusia) sunt roci sedimentare caustobiolitice, cu proportie redusa de materie organica din care se obtin ulei de sist, asemanator petrolului si gaze, la temperaturi de 500° C. Aceasta resursa naturala are o importanta economica variabila in functie de continutul in substanta organica si grosimea zacamantului. Resursele mondiale sunt evaluate la 500 miliarde tone.

Resursele de nisipuri asfaltice contin o cantitate insemnata de hidrocarburi gudronate (ulei lipsit de fluiditate). Rezervele mondiale sunt evaluate la 600 miliarde tone, cele mai semnificante resurse avandu-le Canada, Venezuela ,S.U.A. .

O alta componenta a resurselor energetice o reprezinta resursele radioactive ponderea foarte mare revenind uraniului si mai putin thoriului. Caile de obtinere a energiei atomului sunt fisiunea si fuziunea. Se apreciaza ca un gram de uraniu elibereaza o cantitate de 20 miliarde de calorii, ceea ce echivaleaza cu 2,5 tone de carbune. Pe metoda fisiunii se bazeaza functionarea centralelor atomoelectrice si fabricarea bombei nucleare. Rezervele sigure de minereuri radioactive sunt apreciate la 1,8-2,0 milioane tone.

Carbuni

Cărbunele este o roca sedimentara de culoare brun - neagră cu proprietăți combustibile formată prin (carbonizare) îmbogățirea în carbon (în condițiile lipsei oxigenului) a resturilor unor plante din epocile geologice. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs cu milioane de ani în urmă, prin două procese mai importante:

1. faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă celuloza și lignina din plante;
2. faza geochimică, faza propriu zisă de incarbonizare, care se produce la temperaturi și presiuni ridicate formându-se într-un timp îndelungat huila și antracitul. Acest proces are ca rezultat o îmbogățire de peste 50 % din volum în carbon.

Datorită energiei termice ridicate degajate prin ardere huila mai poartă numele de aurul negru.

Formare

Materia inițială de bază din care ia naștere cărbunele sunt resturi de plante fosile, care constau mai ales din feriga uriașă (Pteridopsida sau Polypodiopsida) care în urmă cu 400 de milioane de ani alcătuia adevărate paduri, azi feriga are între 9000 și 12000 de varietăți.

După moartea lor aceste plante se scufundau în mlaștină unde fiind izolate de aerului atmosferic urmează o serie de procese anaerobe, în primele faze se formează turba.

Prin migrația mărilor aceste mlaștini au fost acoperite cu sedimente, creându-se temperaturi și presiuni ridicate, care intensifică procesele de incarbonizare, presiunea elimină apa din turbă astfel ia naștere cărbunele brun.

Dacă aceste presiuni mari persistă mai departe se continuă eliminarea apei din cărbunele brun rezultând cărbunii cu cea mai mare putere calorica, huila și în final antracitul care este în același timp și cărbunele cel mai vechi. La antracit procentul de carbon ajunge la 90 - 96 %.

Zăcămintele de huilă s-au format cu cca. 280 - 345 milioane de ani în urmă, constituind azi una dintre principalele resurse energetice ale globului. Cărbunele brun este un cărbune mai tânăr formându-se în peroada tertiara în urmă cu 2,5 - 65 milioane de ani.

Rezervele de cărbuni

 

Rezervele de cărbuni pe glob estimate în anul 2004 au fost de 783,1 miliarde de tone, din care aparține 27 % S.U.A , 16 % Rusia, 12 % China, 12 % India, 7 % Uniunii Europene și 7 % Australiei.
Aceste rezerve dacă se continuă folosirea cărbunilor în același ritm ca în anul 2003 (3,8 miliarde de tone), atunci rezervele ar acoperi necesarul globului pe o perioadă de 203 ani. Rezervele de carbune ale României, aflate in evidența natională la începutul lui 2007, sunt urmatoarele: huila 721 mil.tone; carbune brun 65 mil.tone; lignit 3.400 mil.tone.